via Flo, un articol scris din inima about Magic: The Gathering…

Experienta mea cu Magic: The Gathering

Primul meu contact cu MtG l-am luat cand eram inca un un tanc. A fost dragoste la prima vedere, desigur, a durat ceva pana sa-mi implinesc visul si sa-mi vad “iubita” alaturi de mine, si nu doar in imagini din reviste. Pentru prima data am vazut-o in `98, era dezbracata de toate secretele, cineva (un nene de la Level) arata cititorilor fiecare secret a celei care mult mai tarziu mi-a adus o bucurie imensa in suflet. Pe o poza cu Evincar fiecare linie, fiecare numar (dual sau nu) ne-a fost explicat, aratat, exemplificat. Am ramas mut. Vroiam sa incerc si eu, sa testez, sa sondez, sa-i cunosc limitele. Pe scurt VROIAM.

Asemenea tuturor copiilor, am uitat de acea dragoste… sau poate nu, uneori, inainte sa adorm ma imaginam calarind dragoni ce scuipa foc asupra fortelor intunecate conduse de vreun lord vampir, uneori ma imaginam de fortele binelui, luptand alaturi de ingeri sau elfi inpotriva unor armate uriase de orci sau goblin… Deh, o imaginatie prea bogata sau prea mult Tolkien & fantasy.

Vara trecuta – mai degraba catre toamna, pe o mica terasa din burgul meu, unde credeam ca mai nimic nu se intampla, din poveste in poveste, unul dintre camarazi de suferinta (rog a se citi “halbere” la rece) a inceput sa povesteasca despre Kamigawa si Mirrodin, despre lupte dintre giants si changelingi, dintre snakes si faeries, invingand unii sau altii. In mare depinzand de conducatorul lor, caci, fiecare conducator avea propriile armate – carti, create din soldati ai diferitelor rase. Atunci totul a revenit inapoi, m-am vazut din nou micul copil ce saliva pe o pagina Level la ceva fantastic si imposibil de descris in niste biete cuvinte. Am fost captivat din nou, AM VRUT.

Undeva in preajma craciunului am facut cunostiinta, cu cea care, apoi avea sa devina amanta (cu acordul prietenei). Amanta pe care o impartim… Yeap, e vorba de MtG, primele 5 theme-deck`uri 10th editon si 10 boostere (am convenit cu prietena sa impartim amanta in mod egal). Dupa incursiuni in tainele MtG-ului am ajuns sa joc alaturi de prietenii mei (ei incepusera putin mai devreme).

Ne aduman la sfarsit de saptamana (in zilele alea doua libere) si jucam, de cele mai multe ori jucam in multiplayer cu reach stanga-dreapta de unu. Astfel jucam toti, fara a astepta eternul loading arena, no player to play with.

In noptile albe de pelegrinari am ajuns sa vad/cunosc diferite personalitati ale “amantei”, caci, ea avea mai multe personalitati, astfel am ajuns sa cunosc destul de bine Time Spiral, Future Sight, Planar Chaos, dar si unele mai vechi Kamigawa (toate 3), Mirrodin, Ravnica precum si ultimele care si le dezvoltase (Lorwyn si Morningtide). Eram fascinat, uneori dimineata, atunci cand somnul e mai dulce, il visam pe Kokusho, the Evening Star si combo-ul cu care ne nimicea Paul, simteam in mine sacrificiul pe care il facea pentru lider de fiecare data cand ieasea din arena. Pot zice ca am avut noroc, eu si Andi (my girlfriend), ca i-am avut ca dascali pe baietii din Bistrita: Aty, Gabi, Paul, Marius, Ionut… Era misto ca Paul venea tot cu deckuri noi la care nici nu stiai cu ce se mananca anumite carti din el. De unde sa te astepti sa castige cu Barren Glory?  Sau sa iti splice into arcane cateva spelluri peste cap? Am avut noroc cu Paul. Avea si are o groaza de carti, asa ca avea de unde sa aleaga. Spre bucuria noastra, care ca niste copii mici asteptam sa vedem ce  deck a mai mesterit. Intr-un deck de al sau am intalnit prima data Charge Across the Araba, vrajitorie care mi-a placut nespus de mult si pe care o joc cu drag. Tot la el intr-un deck de negru axat pe discard am intalnit Firemane Angel si nu am inteles ce cauta acolo. Pana am prins idea cand l-am vazut si pe Mindslicer cu ajutorul caruia beneficai de acel 1 viata destul de repede,asta daca te miscai repede. Incet, incet am devenit addicted (oarecum) atat de joc cat si de oamenii cu care interactionam. Acum, iesirile la bere, mi se pareau un pic mai interesante. Cunoasterea oponentului constituie totusi un avantaj de care trebuie sa tinut seama.

Incetul cu incetul, invatand de la cei mai priceputi, in aceste seri si nopti pline de magie un jucator, mai exact o jucatoare, a inceput sa ne dea mai tot timpul peste cap. Da, nu e scris gresit, o jucatoare -  Andi prietena mea.  In primul deck a strans tot ce se putea mai bun de pe la elfi, pe care  din spate ii sustinea puternicul Vigor. In momentul in care ajungea el pe masa… si o face des  si repede, nu prea mai aveai scapare. Poate am fost si eu de vina la ascensiunea ei dandu-i ceva carti bune like  Birds of Paradise si Vigor, de la care a plecat ideea. Ca un deck ce se respecta avea si cateva  spelluri cu care sa scape de creaturile tale, cum ar fi Putrefy. Intr-un final deck-ul a ajuns la forma aceasta:

Creaturi:

4x Llanowar Elves

2x Wren’s Run Vanquisher

3x Winnower Patrol

4x Imperious Perfect

4x Vigor

2x Rhys the Exiled

2x Lys Alana Huntmaster

4x Bramblewood  Paragon

Alte spelluri:

2x Giant Growth

2x Springclean

2x Elvish Promenade

2x Akroma’s Memorial

4x Overgrowht

3x Luminescent Rain

Landuri:

17x Forest

1x Vivid Marsh

1x Wirewood Lodge

1x Gilt-Leaf Palace

Nu a trebuit  sa asteptam prea mult ca fata asta ne-a pus padurea-n cap, la propriu! Cu un deck  de treefolks bine pus la punct. Acest deck arata cam asa:

Creaturi:

2x Llanowar Elves

1x Birds of Paradise

4x Timber Protector

3x Treefolk Harbinger

4x Bosk Banneret

2x Cloudcrown Oak

2x Dauntless Dourbark

4x Leaf-crowned Elder

2x Thorntooth Witch

3x Verdeloth the Ancient

2x Woodfall Primus

Alte spelluri:

4x Overgrowth

4x Putrefy

Landuri:

6 x Swamp

9x Forest

4x  Mosswort Bridge

1x Vivid Grove

Deckul acest a fost o creatie proprie al ei, intcomit din treefolks ce ii avea si Timber Protector, pe care i l-am daruit. Chiar daca stiam ca o sa iau iar bataie, dar asta e -  a contat mai mult ca era ea happy.

Apoi, a venit un moment de upgrade in viata mea, Clujul. Exact, eternul, fascinantul, frumosul Cluj. Cu bulevarde si case vechi, cu lume boema si plina de poezie. Aici am dat de alti maestri in Magic. Jucatori ce isi cunosteau cartile atat de bine, incat as fi spus ca s-au nascut odata cu ele (aici ma gandesc la Gabi si deckul sau de goblini cu Greater Gargadon). Daca ar fi sa scriu vreodata o istorie a lumii, sigur nu i-as uita pe vesnicii conducatori ce-si conduceau razboinicii spre victorie sau infrangere (hey… si Napoleon a avut Waterloo-ul lui), astfel in Yume Cristi, Alin, Gabi Csapo, Vlad si toti ceilalti ne-au primit in micul lor grup, fara aere de Cezari sau despoti.

Alaturi de ei am jucam tot in multiplayer, era… mai interesant si ne cunosteam mai usor. Alaturi de ei am participat la primul meu Tournament, nu unul sanctionat, dar tot tournament . La acest tournament s-au impus decku’ de goblini a lui Gabi  si cel de elfi a lui Andi mai sus amintit.

In cautare de noi lideri spirituali, dar totodata de oponenti am ajuns pe meleagurile Brasovului, veche cetate plina de magie, unde am fost la primul eveniment oficial. Intors acasa din calatorie, am povestit camarazilor tot cea ce am vazut si i-am dat prietenei mele un „trofeu” cu care m-am intors – Llanowar Elves primit pentru prima mea participare la un eveniment oficial. Aici i-am cunoscut, in cele din urma, pe Sergiu, Shorty, Vox, Razvan, Darkan dar si pe multi altii.

Din nefericire nu am putut ajunge in Cluj, cand am primit vizita celor de la Games Academy, dar nu o sa ratez prerelease-ul Shards of Alara si sper ca nici event-ul de la Timisoara.

O alta parte a jocului care ma atrage sunt artwork-urile. Am ajuns sa imi iau carti doar pentru cum arata sau sa nu joc cu unele din cauza ca nu arata prea bine. Aici as aminti de artwork-urile de la Maelstrom Djinn si Mahamoti Djinn, care mi se par foarte reusite. Desenul celui mai din urma as zice ca exprima cel mai bine flavor-textul  „Of royal blood among the spirits of the air, the Mahamoti djinn rides on the wings of the winds. As dangerous in the gambling hall as he is in battle, he is a master of trickery and misdirection.”, inspirand ideea de „royal blood”. Admirand diferite artwork-uri m-am trezit pierzand ore in sir pe cate un site holbandu-ma la carti si stresandu-mi prietena cu „Hai sa vezi cum e asta!” si „Il stii pe nu stiu care care? Pfai cum e!” O carte care a starnit multe rasete e Cairn Wanderer. Motivul este artwork-ul. Am ajuns sa il facem in toate feluri, de la copil parasit , ca seamana cu mine (slabut si cu burta)pana la oligofren. E singura carte pe carte pe care Gabi nu o fura cu Rootwater Matriarch tocmai pentru ca arata ca un copil oligofren. Ca tot ma iau de cum arata cartile, as zice ca imi e foarte important flavor-textul. Sa fie potrivit, sa sune bine, sa te unga pe suflet cand il citesti, sa ai impresia ca citindu-l vraja chiar va prinde forma in fata ta.  Texte precum “All matter, animate or not, rots when exposed to time. We merely speed up the process.”-Ezoc, Golgari rot farmer - de pe Putrefy, “Yes, I think ‘toast’ is an appropriate description.”-Jaya Ballard, task mage de pe Incinerate sau “Once I supply the breeze, you’ll see your warriors for the smoke they truly are.”-Alexi, zephyr mage de pe Evacuation chiar te fac sa simti ce face cartea, sa te simti puternic, sa te bucuri ca ai reusit sa prajesti o creatura. Toate acestea adauga la atmosfera jocului, facand cu adevarat sa te simti ca un mare strateg sau vrajitor care incearca sa  cucereasca  tinuturi necunoscute sau sa infranga dragoni si hoarde ce ii navalesc tara.

Imi place la nebunie jocul… dar ma seaca cand vad ce carti si deck-uri joaca lumea . Probabil ca o sa ziceti acuma toti: Cum adica? Ce ai vrea sa joace? Pai sa va explic: cand ma uit pe net la nu stiu care campionat si vad ca aproape toti joaca faeries sau nu stiu care deck cu Magus of the Moon, Chameleon Colossus, Tarmogoyf si alte dracarii, sau mai stiu eu care deck e tare si il joaca toti , imi vine sa imi dau in cap. Plus ca daca vrei un deck competitiv iti tre si bani pentru carti, din care unele nu-s tocmai ieftine.  In privinta asta mi-ar placea sa vad o miscare de la marii organizatori. Sa fie competitiile organizate astfel in cat sa nu se mai ajunga la faze unde 100 de oameni au acelasi deck, sa fie promovata si apreciata diversitatea, sa se premieze jucatorii care au reusit sa faca un combo mai deosebit sau chestii de genu.  Sau sa se faca chestiile astea la demonstratii, unde vrei sa convinigi si pe altii sa se apuce de joc.  Poate ar ajuta la asta si daca s-ar juca mai mult extended, ca ar creste numarul de carti din care sa alegi si ar fi sanse mai mari sa joace chestii mai divesificate. In fine… sa inchei, ca ce am vrut sa impartasesc am reusit, si deja o iau pe carari prea intortocheate.

Well, prieteni, restul e realitate… dar eu continui sa traiesc in mituri si legende alaturi de eroi mei, cu care imi adjudec invariabil victoriile si impreuna cu care varsam o lacrima pe mormantul infrangerilor.

So keep playin` and bustin` packs.